Asculta mai multe audio Muzica
miercuri, 28 iulie 2010
miercuri, 21 iulie 2010
Help Portrait
Regulile sunt simple:
1. Find someone in need
2. Take their picture
3. Print their portrait
4. And deliver them
si cel mai important este faptul ca pozele facute nu pot fi folosite de fotograf nici in portofoliu, nici pe site si nici in expozitii pentru ca intreaga actiune este indreptata spre persoana care va fi fotografiata, pentru a-i aduce o mica bucurie, pentru a aduce un zambet in viata cuiva care are nevoie de o speranta...asa pur si simplu fara a astepta nimic in schimb.
Sper sa reusesc.
1. Find someone in need
2. Take their picture
3. Print their portrait
4. And deliver them
si cel mai important este faptul ca pozele facute nu pot fi folosite de fotograf nici in portofoliu, nici pe site si nici in expozitii pentru ca intreaga actiune este indreptata spre persoana care va fi fotografiata, pentru a-i aduce o mica bucurie, pentru a aduce un zambet in viata cuiva care are nevoie de o speranta...asa pur si simplu fara a astepta nimic in schimb.
Sper sa reusesc.
marți, 13 iulie 2010
vineri, 18 decembrie 2009
30 de ani nu vin brusc..
Mereu m-am intrebat cum o sa vina cei 30 de ani peste mine? O sa ma schimbe peste noapte intr-un adult morocanos sau cum. Pe masura ce ma apropii realizez ca cei 30 de ani intra in viata ta usor usor cu ceva timp inainte de marele eveniment.
De la geamul meu azi parea ca ninge mai tare ca zilele astea asa ca am luat decizia mult asteptata de prietenii mei scumpi si dragi..LAS MASINUTA ACASA. Asa ca mandra de aceasta decizie am iesit din casa imbracata ca la polul nord.
Privind cum zapada incearca sa acopere tot ce e urat in Bucuresti, ma gandeam ca poate nu e asa rau ca ninge pentru ca e chiar frumos sa auzi scartaitul zapezii sub picioare, sa-ti simti obrajii fierbinti de la ninsoarea nebuneasca de afara. Deodata nu mai alergam ca disperata sa ajung sa-mi gasesc loc de parcare mai repede ci faceam poze la troiene, imi cautam drum prin zapada destul de inalta si ma simteam ca in copilarie, in drum spre scoala.
Ajunsa cu bine la metrou am zambit dupa ce doamna de la bilete a strigat dupa mine sa imi iau 1 leu inapoi, dat in graba din buzunarele pline de zapada, in plus.
Din pacate la metrou oamenii erau la fel.Privirile lor pline de tristete sau sictir sau ce o fi ma deprima de fiecare data cand ridic ochii sa ma uit in jur.Ma intristeaza atat de tare incat imi plec imediat privirea vinovata ca nu stiu sa raspund strigatului de ajutor.
Cand mergi cu metroul nu ai prea multe sanse sa te enervezi ca atunci cand conduci..esti relaxat ...nu te streseaza unul si altul ca ti-a taiat calea sau ca ti-a luat locul de parcare.Dar ai prea mult timp sa te gandesti la probleme.
Cobor din metrou si ma trezesc ca oaia in dreptul unei adunari uriase la scara rulanta.Nu stiu sa stau la cozi, sunt prea corecta, nu stiu sa dau din coate si mereu raman ultima.M-am trezit razand de mine ca stau la o coada uriasa la scarile rulante in schimb ma duc la sala. Scarile normale erau libere dar probabil inghesuiala aia era menita sa te pregateasca de nebunia de afara...oameni inghesuiti pe poteci inguste cu zapada semi topita si baltoace, nervi, masini, frig...oh da..ma duc la serviciu nu la scoala, zapada nu imi place, oamenii sunt doar amortiti in metrou isi revin imediat ce ies la suprafata si te vlaguiesc de orice urma de copilarie.
Bine ca e vineri si o sa am un weekend intreg sa-l copilaresc cum vreau eu.
Se vede ca nu stiu desemenea sa merg singura pe jos...atatea ganduri adunate si neimpartasite cu nimeni mi au mutilat blogul foto cu un post urias.
Probabil maine il voi sterge :)
De la geamul meu azi parea ca ninge mai tare ca zilele astea asa ca am luat decizia mult asteptata de prietenii mei scumpi si dragi..LAS MASINUTA ACASA. Asa ca mandra de aceasta decizie am iesit din casa imbracata ca la polul nord.
Privind cum zapada incearca sa acopere tot ce e urat in Bucuresti, ma gandeam ca poate nu e asa rau ca ninge pentru ca e chiar frumos sa auzi scartaitul zapezii sub picioare, sa-ti simti obrajii fierbinti de la ninsoarea nebuneasca de afara. Deodata nu mai alergam ca disperata sa ajung sa-mi gasesc loc de parcare mai repede ci faceam poze la troiene, imi cautam drum prin zapada destul de inalta si ma simteam ca in copilarie, in drum spre scoala.
Ajunsa cu bine la metrou am zambit dupa ce doamna de la bilete a strigat dupa mine sa imi iau 1 leu inapoi, dat in graba din buzunarele pline de zapada, in plus.
Din pacate la metrou oamenii erau la fel.Privirile lor pline de tristete sau sictir sau ce o fi ma deprima de fiecare data cand ridic ochii sa ma uit in jur.Ma intristeaza atat de tare incat imi plec imediat privirea vinovata ca nu stiu sa raspund strigatului de ajutor.
Cand mergi cu metroul nu ai prea multe sanse sa te enervezi ca atunci cand conduci..esti relaxat ...nu te streseaza unul si altul ca ti-a taiat calea sau ca ti-a luat locul de parcare.Dar ai prea mult timp sa te gandesti la probleme.
Cobor din metrou si ma trezesc ca oaia in dreptul unei adunari uriase la scara rulanta.Nu stiu sa stau la cozi, sunt prea corecta, nu stiu sa dau din coate si mereu raman ultima.M-am trezit razand de mine ca stau la o coada uriasa la scarile rulante in schimb ma duc la sala. Scarile normale erau libere dar probabil inghesuiala aia era menita sa te pregateasca de nebunia de afara...oameni inghesuiti pe poteci inguste cu zapada semi topita si baltoace, nervi, masini, frig...oh da..ma duc la serviciu nu la scoala, zapada nu imi place, oamenii sunt doar amortiti in metrou isi revin imediat ce ies la suprafata si te vlaguiesc de orice urma de copilarie.
Bine ca e vineri si o sa am un weekend intreg sa-l copilaresc cum vreau eu.
Se vede ca nu stiu desemenea sa merg singura pe jos...atatea ganduri adunate si neimpartasite cu nimeni mi au mutilat blogul foto cu un post urias.
Probabil maine il voi sterge :)
luni, 23 noiembrie 2009
Pink Martini
Da sunt lenesa...stiu si recunosc! Am facut prea multe si mereu am zis ca voi scrie despre tot dar nu am fost suficient de motivata.
Duminica am fost insa la un concert dragut la care imi doream foarte tare sa ajung, un concert de suflet cu muzica buna si o atmosfera aparte. Nu am avut voie sa fac poze si ceva m-a impins sa respect dorinta organizatorilor desi mi-a fost foarte greu....randul 8...lumina buna...
Nu am inteles de ce nu au cantat si melodia pe care o asteptam eu cel mai tare...dar i-am iertat pentru ca in rest au fost foarte tari si am plecat in schimb cu cateva poze.
Multumesc muuuult R & B pentru bilete si Tudor multumesc pentru poze :)
Duminica am fost insa la un concert dragut la care imi doream foarte tare sa ajung, un concert de suflet cu muzica buna si o atmosfera aparte. Nu am avut voie sa fac poze si ceva m-a impins sa respect dorinta organizatorilor desi mi-a fost foarte greu....randul 8...lumina buna...
Nu am inteles de ce nu au cantat si melodia pe care o asteptam eu cel mai tare...dar i-am iertat pentru ca in rest au fost foarte tari si am plecat in schimb cu cateva poze.
Multumesc muuuult R & B pentru bilete si Tudor multumesc pentru poze :)
duminică, 9 august 2009
Iubesc, am curaj si ma tem...
TATIANA STEPA - ...SI TOTUSI EXISTA IUBIRE...!
Asculta mai multe audio Muzica
Weekendul trecut am ajuns in Vama Veche la Folk U. Nu intamplator. Am ajuns datorita cuiva iar la momentul respectiv nu am stiut ca o voi asculta pentru prima si ultima data pe Tatiana Stepa. Poate am ajuns la varsta la care pot sa inteleg melodiile ei sau poate toata atmosfera a rezonat in seara aia cu sufletul meu pentru ca am ramas impresionata de tot ce a fost acolo. Valurile, plaja, vantul, oamenii din jur care cantau si traiau impreuna muzica si muzica.
Poate ai dreptate...poate 30 de ani nu vin asa pur si simplu ...spufff...poate ma invaluie usor asa intr-un aer de melancolie. Eu nu eram asa. Dar nici nu ma simt rau acum.
Imi pare rau ca am descoperit-o asa tarziu pe Tatiana Stepa si de cand am realizat ca am participat la o despartire am devenit din ce in ce mai trista. Nu stiu inca sa fac fata despartirilor sau sa le gasesc vreun rost.
Weekendul asta am ramas acasa.. mai trista, cu muzica ei, cu amintirile mele si cu pozele de la mare.
Iti multumesC!
luni, 11 mai 2009
Olanda in 3 zile
1 mai...cu prietenii la drum din nou, lalele...multe lalele, biciclete,coffe shop-uri, mori de vant, saboti, canale, albastru si verde, soare si ploaie, portocaliu si amintiri vesele si senzatia minunata cu care m-am intors ca fericirea sta in toate aceste lucruri marunte.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)