vineri, 18 decembrie 2009

30 de ani nu vin brusc..

Mereu m-am intrebat cum o sa vina cei 30 de ani peste mine? O sa ma schimbe peste noapte intr-un adult morocanos sau cum. Pe masura ce ma apropii realizez ca cei 30 de ani intra in viata ta usor usor cu ceva timp inainte de marele eveniment.
De la geamul meu azi parea ca ninge mai tare ca zilele astea asa ca am luat decizia mult asteptata de prietenii mei scumpi si dragi..LAS MASINUTA ACASA. Asa ca mandra de aceasta decizie am iesit din casa imbracata ca la polul nord.
Privind cum zapada incearca sa acopere tot ce e urat in Bucuresti, ma gandeam ca poate nu e asa rau ca ninge pentru ca e chiar frumos sa auzi scartaitul zapezii sub picioare, sa-ti simti obrajii fierbinti de la ninsoarea nebuneasca de afara. Deodata nu mai alergam ca disperata sa ajung sa-mi gasesc loc de parcare mai repede ci faceam poze la troiene, imi cautam drum prin zapada destul de inalta si ma simteam ca in copilarie, in drum spre scoala.
Ajunsa cu bine la metrou am zambit dupa ce doamna de la bilete a strigat dupa mine sa imi iau 1 leu inapoi, dat in graba din buzunarele pline de zapada, in plus.
Din pacate la metrou oamenii erau la fel.Privirile lor pline de tristete sau sictir sau ce o fi ma deprima de fiecare data cand ridic ochii sa ma uit in jur.Ma intristeaza atat de tare incat imi plec imediat privirea vinovata ca nu stiu sa raspund strigatului de ajutor.
Cand mergi cu metroul nu ai prea multe sanse sa te enervezi ca atunci cand conduci..esti relaxat ...nu te streseaza unul si altul ca ti-a taiat calea sau ca ti-a luat locul de parcare.Dar ai prea mult timp sa te gandesti la probleme.
Cobor din metrou si ma trezesc ca oaia in dreptul unei adunari uriase la scara rulanta.Nu stiu sa stau la cozi, sunt prea corecta, nu stiu sa dau din coate si mereu raman ultima.M-am trezit razand de mine ca stau la o coada uriasa la scarile rulante in schimb ma duc la sala. Scarile normale erau libere dar probabil inghesuiala aia era menita sa te pregateasca de nebunia de afara...oameni inghesuiti pe poteci inguste cu zapada semi topita si baltoace, nervi, masini, frig...oh da..ma duc la serviciu nu la scoala, zapada nu imi place, oamenii sunt doar amortiti in metrou isi revin imediat ce ies la suprafata si te vlaguiesc de orice urma de copilarie.
Bine ca e vineri si o sa am un weekend intreg sa-l copilaresc cum vreau eu.
Se vede ca nu stiu desemenea sa merg singura pe jos...atatea ganduri adunate si neimpartasite cu nimeni mi au mutilat blogul foto cu un post urias.
Probabil maine il voi sterge :)